| poraimos [din public] a spus pe 4 ianuarie 2011: |
| abosolut fals!!! |
| Vlad Dumitru [din public] a spus pe 23 mai 2013: |
| Fals pana la ultimul cuvant. Il apreciez enorm pe Cioran, dar nu imi pot da seama ce l-a determinat sa zica asa o aberatie, poate chiar cea mai mare aberatie! |
| M. Arin [din public] a spus pe 23 mai 2013: |
Și de ce credeți
că e atât de aberant,
domnule Vlad Dumitru?
Socotiți probabil
că este invers?
Că bărbații iubesc
și suferă mai mult?
Sau vreți să puneți
semn de egalitate
între cele două suferințe?
Femeia,
ca matrice a vieții,
e condusă
de severe porunci genetice.
Pentru a zămisli viața
are nevoie de prezența bărbatului.
Îl caută,
dirijată de porniri conștiente
și subconștiente.
După care,
creșterea copilului
necesită,
sufletește și material,
prezența masculului dominant.
Ea suferă și se teme,
pentru că nurii ei se veștejesc,
atracția scade,
spală, calcă, gătește,
se luptă să fie mamă și iubită.
În vreme ce masculul,
dominat de alte porunci genetice,
e mereu cu ochii după pipițe,
dispus să nu lase niciun ovul nefecundat.
O femeie abandonată
cu doi copii în întreținere,
dependentă de pensia alimentară a unui crai,
este un paria social.
Vânată cu asiduitate
de alți purtători de testicule,
amatori de scurte distracții,
ea nu-și va mai putea întregi
cuibul familiei.
Trei sferturi din divorțuri
au drept cauză faptul că domnul
a găsit ceva mai proaspăt.
Uitați-vă cel puțin la maimuțoii politici
și la afaceriștii de "succes".
Prima lor grijă,
odată realizați material,
este să-și lase soțiile,
pentru altele mai tinere.
Valabil, de la Viorel Lis la Petre Roman.
Gelozia femeii
este un tragic reflex
al luptei pentru existență.
De aceea suferă mai mult femeile.
Teama de a rămâne pe drumuri,
alături de copii,
care sunt carne din carnea lor.
Iubirea femeii vine
din teama de a fi singură.
A bărbatului,
din obligația
de a-și descărca anumite glande. |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 24 mai 2013: |
Din lipsă de înțelepciune (a mea), l-am contestat de câteva ori pe marele Emil Cioran!
Dar, pronunțarea acestui adevăr, a fost decisivă: îl apropie de supremație! Iar pe mine vina de a-i fi pus la îndoială buna-credință, mă face să mă simt o furnicuță și mai mică, decât înainte! |
| Vlad Dumitru [din public] a spus pe 30 septembrie 2013: |
| Domnule M. Arin, dumneavoastra vorbiti despre o iubire pragmatica, in plan fizic, ori acest fel de iubire este fals. Iubirea, ca si suferinta de altfel sunt parte din metafizic. Din punctul meu de vedere, foarte putini barbati traiesc in timpul actului sexual ceva ce Eliade a numit "magia sexului", si sunt convins ca dintre femei, chiar si mai putine. Acest lucru se datoreaza faptului ca acea magie isi are radacinile in feminitate, in senzualitate, in ceva ce femeia nu poate invata, ci doar o are sau nu, iar ele lasa foarte rar ca aceste lucruri sa preia controlul asupra ei. Femeii ii este frica sa se piarda, o frica nejustificata, caci ea se va regasi intr-un final. Barbatul pe de alta parte, odata ce se pierde, ramane pierdut, el nu mai exista, ci numai ea si magia ei. Cioran nu se refera la iubiri si suferinte fizice, dumneavoastra ar trebui sa stiti. El a fost un Atlas al lumii metafizice. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 4 octombrie 2013: |
| Vlad, suferintele metafizice sunt al naibii de dureroase, dar le prefer de o mie de ori durerilor de masele. Asta ca s-o stii. Hazlie sntagma "Atlas al lumii metafizice." Insa alaturarea expresiei de numele lui disperatului absolut e de un umor pur si simplu irezistibil. |
| Alex Dospian [din public] a spus pe 5 octombrie 2013: |
Dar patimasi mai sunteti! La prima vedere pare fals.
Cheia cred ca e reprezentata de momentul existentei
la care ne raportam.
Conteaza foarte mult daca are 20 de ani sau 45.
Desi M.Arin vine cu o argumentatie solida, daca afirmatia
e facuta in anii '30 'va certati' degeaba.
Societatea s-a schimbat foarte mult in aceste decenii.
Este o diferenta uriasa intre perceptia asupra societatii
din anii 30-40 si cea din ziua de azi!
Asa ca, Emil Cioran n-are nicio vina ca lumea s-a schimbat.
Cum era lumea in care Martin Luther King si-a rostit discursul,
si cum este ea in prezent? Sesizati vreo diferenta?
Ei bine, dragii mei, iata de ce nu cred ca veti ajunge la un numitor comun! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 5 octombrie 2013: |
| Alex, un Atlas al metafizicii nu face afirmatii circumstantiale. Mai ales cand e vorba de "eternul feminin". Adica, matale pretinzi ca enuntul dumisale era valabil prin anii '30, dar intre timp lumea s-a schimbat, duduile s-au emancipat si ne-au virat in contul egalitatii de drepturi o parte din suferintele in amor? E o lectura usurica a textului lui Cioran. |
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la