Trăiri fără greșeală, greșeli fără trăire
Trăiri fără greșeală, greșeli fără trăire...
de ce nu pot odată să le-mpletesc la greu?
C-un indigo macabru, trăiri îmi scriu pe fire
și mai greșesc că,-n fine, n-am aură de zeu.
Dar bate vântu-acela, un vânt brutal și rece,
în craniul meu strecoară o pauză de cord
și-un abur de nevroză, strigând natura: "ECCE,
priviți, e cerșetorul cu hainele-i de lord"!
Eu de cerșit, cerșit-am și încă văd cerșire
prin sângele-mi ce nobil l-aș fi privit mereu,
dar ce n-aș da, și viața, să pot ieși din fire -
sunt om, marionetă, și păpușar, tot eu.
Celulele-mi și mintea, sunt toate de acord:
această navă doare, mai bine-i peste bord.
sonet de Ionuț Popa (ianuarie 2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre greșeli
- poezii despre teatrul de păpuși
- poezii despre cerșetorie
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre natură
- poezii despre inimă
- poezii despre brutalitate
- poezii despre abur