Și câte taine i-am deschis...
Și câte taine i-am deschis,
M-a ascultat mult răbdătoare, -
Nici "da", nici "nu" să îmi fi zis
și mă chema îmbietoare
Să-i spun la suflet ce mă doare,
Vrând să-mi aline al meu dor,
Dar se făcea ascultătoare,
Ca să mă-nșele mai ușor.
poezie celebră de Francois Villon, traducere de Petru Cărare
Adăugat de Succubus
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet sau poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.