Ambient
Stau răzimat
de piatra rece
a unui arc
de triumf inutil.
Porumbeii nu se aud.
Când zboară
formează umbre,
umbre albe.
Fâlfâire de aripi
și pene.
Un cerșetor
cântă o arie
acompaniat
de un câine
la fel de vagabond.
Peste strada pustie
un parc
plin de copaci
și bănci
singuratice.
Pe trotuare
furnicarul lumii
s-a pus în mișcare.
Ce brusc
s-a schimbat
ambientul.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre singurătate
- poezii despre schimbare
- poezii despre porumbei
- poezii despre parcuri
- poezii despre muzică
- poezii despre mișcare
- poezii despre câini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.