Evitare
Nu-i povesti orbului
ce superb
e lanul de grâu
înroșit cu maci.
Ar putea crede
că lumea e frumoasă.
Nu-i povesti surdului
ce melodios
cântă ciocârlia
când apare soarele.
Ar putea crede
că lumea e frumoasă.
Și orbii și surzii
cred tot ce le spui
dar lumea lor
interioară este
mult mai frumoasă
decât lumea noastră.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre roșu, poezii despre muzică, poezii despre frumusețe, poezii despre cereale sau poezii despre Soare
1 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 24 martie 2013: |
| nu-i spune prostului cât de sus este luna plină - ar putea să-și pună pe umeri aripi de fluturi albi uciși. nu-i cânta surdului dintr-o vioară spartă și arcuș din cocean de porumb - ar putea crede că trilul ciocârliei e urletul leului. și proștii și surzii sunt stăpânii propriilor lumi în care noi nu vom intra niciodată. |
2 M. Arin [din public] a spus pe 24 martie 2013: |
| Bravo, domnule Vintilă Nicu! Frumos poem! Cu câtă delicatețe și candoare este evocat acest subiect, de un umanism înălțător. În contrast, parodia penibilă a lui Girel, distruge totul. Dacă Vintilă Nicu se solidariza cu orbii și surzii, printr-un gest de splendidă noblețe, consolându-i cu gândul că lumea noastră nu e atât de frumoasă, Girel, cu sensibilitatea lui de salahor, se răfuiește cu surzii și cu... proștii. Un intelect rudimentar nici nu putea găsi o variantă mai stupidă. După bardul cu barda, surzii și proștii au lumea lor în care noi, deștepții, în frunte cu academicianul doctor Girel Barbu (cel mai mare stihuitor al comunei natale) nu se cade să intrăm vreodată... Ce să căutăm noi în lumea proștilor și a suferințelor? Noi, greii culturii, leii și Gireii... Pentru noi e Olimpul, Paradisul, Parnasul, Pantheonul și scena Teatrului Național... Un poet adevărat, și nu un făcător de rime, este un spirit sensibil, care vibrează la nefericirea altora, și nu se hlizește pe seama lor. Ce mi se pare simptomatic la Girel și la încă vreo doi specialiști în prostologie este siguranța cu care se trec la liturghie pe partea celor deștepți. Domnule? De unde atâta siguranță? Modul grosolan în care tratezi tema de mai sus mă face să cred că te înșeli amarnic! Deșteptule! |
3 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 25 martie 2013: |
| Sigur că lumea orbilor și a surzilor e mult mai frumoasă decât a noastră căci, ei nu ne văd când noi, având privilegiul de a vedea, folosim acest dar, pentru a ne arunca priviri ucigașe unii altora (de ce?); și, mai ales, pentru că nu ne aud când îi numim pe ei: orbi și surzi; și când îi așezăm în rând cu ... (refuz să scriu acest termen de comparație)! A compara pe cineva care nu vrea să te privească sau să te asculte (de fapt, e dreptul fiecăruia să aleagă), cu semenii tăi care, n-au altă vină decât aceea că au fost mai puțin norocoși decât tine, mi se pare o crimă abominabilă! Doamne, iartă-ne pentru că suntem mai orbi decât orbii și mai surzi decât surzii; și nu vedem cum ne întinzi mâna și nu auzim când ne strigi! |
4 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 25 martie 2013: |
| O, Doamne, am uitat: această poezie e genială, superbă, gravă; și sfântă! |
5 M. Arin [din public] a spus pe 25 martie 2013: |
| Da, doamnă! "Crimă abominabilă" Greu de înțeles dar "criminalul" face trafic de agheasmă cu îngerii, în faimoasele lui cofițe. Ca să vedeți câtă ipocrizie poate să încapă sub cămașa unui "bun creștin", cu foalele strânse în brâul străbun și tricolor. Girele, vezi că e lună plină. E timpul să-ți pui pe umeri aripi de fluturi albi |
6 L.M.Rin [din public] a spus pe 25 martie 2013: |
| O parodie, e o parodie și nimic mai mult... |
7 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 25 martie 2013: |
| Da, Domnule Bună ziua, domnule M. Arin! Fiindcă nu s-a terminat încă luna mărțișoarelor, v-ați gândit să-mi mai înfigeți unul drept în inimă, așa încât, să-l simt mai bine pe celălalt și să văd că, nu mai aveți ochi de văzut și urechi de auzit, pentru mine! E foarte curios: toate apelurile mele elogioase către domnia voastră au rămas absolut (ab)surde și, mă abordați aici, unde, n-am avut nimic să vă spun și, nici pentru personajul invocat de dumneavoastră, n-am instituit nici o referire; eu, am comentat poezia, atâta tot! Deci, vă rog, cât de respectuos pot eu, să renunțați la obiceiul de a-mi suspecta și interpreta spusele! Vă întreb, așa din pură curiozitate: de ce țineți morțiș, să-mi faceți acest deserviciu? Dacă v-am supărat cu ceva, vă rog să-mi spuneți drept în față, să mă dați pe la toate icoanele, să mă faceți cu ou și cu oțet (exclus, de mere) și, mă voi replia imediat, căci, inima mea, din întâmplare, are ochi de văzut, urechi de auzit iar cugetul meu nu este înclinat către prostia lașității! Cu aceeași stimă |
8 daniel stanciu [din public] a spus pe 25 martie 2013: |
| Poezie debila cu titlu neispirat si final neconvingator. Daca lumea launtrica a orbilor si a surzilor ar fi fost asa de frumoasa precum spune poetul probabil ca Iisus (un mare cunoscator al frumusetilor interioare) nu s-ar fi straduit sa-i intineze splendoarea redand orbilor vederea. Eschiva din titlu nu se refera atat la a nu descrie orbilor si surzilor farmecul lumii percepute cu ochii si urechile, ci mai ales la a nu zabovi in preajma mirificei lumi a celor care nu vad si nu aud. Lumea orbilor e sublima, dar nu prea ne dorim s-o "vedem" cu proprii ochi. In special orbii au o lume interioara mult mai cuprinzatoare decat a noastra. Ei se "vad" asa cum sunt pe dinauntru. Mare cazna. Fiindca e asa putin de vazut incat in doua trei zile ai terminat totul. Si in restul timpului ce-i de facut? Pai, te ocupi cu pipaitul, auzul, mirosul si gustul. Lumea exterioara ii acapareaza si pe orbi (lascutindu-le simturile intacte) distragandu-i de la contemplarea "minunatiilor" launtrice. |
9 M. Arin [din public] a spus pe 25 martie 2013: |
| Doamna Iulia Vă mulțumesc pentru mesajele amabile. Din păcate, nu știu să fac concesii. Nu sunt omul pe care să-l îmbunați cu complimente. Cred că mă confundați. Acum câteva luni aveați în suflet doar mere și cofițe. Azi, păreți mult mai realistă. În consecință, nu cred că vă fac un deserviciu ajutându-vă să deschideți ochii asupra unor oameni și lucruri. Dumneavoastră, spre deosebire de Danilo, manifestați o anumită elasticitate a gândirii. Danilo se amuză (în proză) pe seama orbilor, printr-un lung și încâlcit bla-bla, ornat cu ghilimele și paranteze cu toptanul. |
10 Atena Dumbravă [utilizator înregistrat] a spus pe 25 martie 2013: |
| "Acum câteva luni aveați în suflet doar mere și cofițe" Păi, aceasta-i poezie domnule, nu glumă. Vă rog dați-mi voie să o adaug. Va avea mare succesuri! |
11 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 25 martie 2013: |
| D-le al II-lea comentator, ești un virtuoz, care cântă surzilor dintr-o vioară spartă, cu un arcuș din cocean de păpușoi. |
12 daniel stanciu [din public] a spus pe 25 martie 2013: |
| Domnule amator de fraze simple si de idei simplissime, de preferat inexistente. Departe de mine gandul de a ma amuza pe seama orbilor. Ce voiam sa spun in textul meu prea alambicat pentru decodorul supracervical al lu' matale e ca poezia pe care e elogiezi contine o ipocrizie evidenta. Ce frumoasa e lumea orbilor, dar ce minunat e ca nu o cunosc mai indeaproape! Asa-zisa frumusete launtrica a orbilor e un mit. Adevarul e ca prezenta unui nevazator ne strica buna-dispozitie. Ca sa ne-o recapatam ( poti citi: fiindca ne iubim semenii aflati in suferinta) recurgem la o minciuna. "Lasa, bre orbule. O fi lumea frumoasa pe dinafara, dar tu esti fain pe dinauntru. Fericiti cei ce nu vad mizeria de aici, caci ei vor vedea splendoarea lumii de dincolo. Asa ca nu fii trist. Viata e frumoasa. Daca nu asta, cealalta. La buna revedere. Pardon, mata nu vezi, la buna reintalnire." Si iti vezi in continuare de ale tale, cu ochiul dilatat in fata frumusetilor sensibile (adica vizbile) si complet insensibil la cele launtrice. |
13 M. Arin [din public] a spus pe 26 martie 2013: |
| Vai, Danilo, ce alambicat scrii. Parcă ai sta tot timpul cu nasul în țeava alambicului. Mie nu-mi strică buna dispoziție prezența unui orb. Mai degrabă mă indispune prezența unui atoatevăzător, dispus să latre confuz și alambicat, pe orice temă. Unul așa ca tine. |