La moartea unei ființe dragi
Iubito,
îți dormi somnul cel de veci.
Ești moară... moartă...
o ce cuvânt îngrozitor...
trăiești doar în amintirea mea...
vei deveni tot mai palidă
până când umbrele întunecate și reci
mă vor chema și pe mine.
Iubito dragă,
este prima ta infidelitate,
căci nu m-ai luat și pe mine cu tine.
Ascultă-mă pentru ultima dată:
îți jur credință...
fidelitate față de mine însumi,
așa cum ți-ai dorit.
Ah, iubito dragă...
nu...
să nu-ți dormi somnul cel de veci
de una singură.
Sufletul meu... inima mea,
te va însoți...
poezie de Cezar Cătălin Viziniuck (2 decembrie 2000)
Adăugat de Cezar Cătălin Viziniuck
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cezar Cătălin Viziniuck. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.