Voia planeta să renască
Înconjurat de-un brâu de foc
Pe sub deal o apă curgătoare
În jur nu mai zăream deloc
Și pentru mine o scăpare
La-nceput de lume și de ere
Pe malul unui râu de lavă
Vărsa pământul numai fiere
Tot ce strânsese el, otravă
Cât să fi stat așa stingher?
O rupere de elemente,
Curgea mânia dintr-un cer
Pe toate cele penitente
De disperare-am vrut să strig
Poate-am strigat dar fără glas
Și moartea rece ca un frig
Alături își făcea popas
Și eu parcă nu eram eu
Voia planeta să renască
Gemea rupând atât de greu
Din ea, bucăți de carne flască
Să fi fost ăsta un blestem
Multiplicat de generații?
Misteru-adânc al unui ghem:
Pierdutele, divine grații?!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre râuri, poezii despre promisiuni, poezii despre planete, poezii despre moarte, poezii despre foc, poezii despre apă sau poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.