În amurgul pământesc
In amurg, doar în amurg
Intră Soarele în pârg
Și deschide larg apoi
Ochii umeziți de ploi,
Când amurgul pământesc
Cu-Asfințitul Sfânt Ceresc
Se-mpreună în eter
Purtând Soarele pe cer.
În amurg, doar în amurg,
Plete rubinii îi curg
Soarelui pe piept, pe spate
Și pe brațele curate.
Iar când Soarele se duce
În locașu-i să se culce
Rugă către Ziditor
Murmură încetișor:
,, Spiritele fie treze
Astrele să le vegheze''.
Și citește din Psaltire
Rugă pentru-ntraga fire.
În amurg, doar în amurg
Când e Soarele în pârg
Torsul Lunii luminat
Lumilor e închinat.
O hlamidă îngerească
Are strai bolta cerească
Până către-a doua zi
Soarele când va sosi.
poezie de Gabriela Gențiana Groza (26 decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.