* * *
Genele-nghimpă. În piept - lacrimă-n clocot.
Presimt fără frică, va fi furtună, vuiet și ropot.
Cineva străin mă tot grăbește orice a uita,
E sufocant - dar, totuși, pân' la moarte să trăiesc aș vrea.
De pe scânduri ridicat la-ntâiul sunet ce-a răsunat,
Sălbatic și somnoros mai privind în jur, amânat,
Uite că pufăicuța cântă un zgrunzuros refren
La ceasul, când peste-nchisoare se-nzorește tern.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sunet
- poezii despre somn
- poezii despre promisiuni
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre frică
- poezii despre ceas
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.