Minciuna
În mână cu lumânare fumegând a venin,
Intru în izba minciunii cu șase degete:
Ia să privesc și eu la tine, pe îndelete,
Căci va trebui să stau în coșciugul de pin.
Iar ea, de sub laviță, unde-mi scoate, cuminte,
Ciuperci sărate, marinate,
Iar ea din burice de prunci, răsucite,
Îmi pune fiertură dinainte.
De-oi vrea, zice, aș putea să-ți mai dau. De-oi... -
Ei, dar eu nici că suflu, nu-s bucuros.
Zbughi! spre prag, dar, vai, dureros,
Ea mi se-ncleaștă în umăr, trâgându-mă-napoi.
Păduchi și pustiu e la ea, șoareci și nici un - pis! -
Semidormitor, semicazarmă, semiînchisoare...
Nu te uita, e gustoasă, gustoasă exotica mâncare...
Căci, cumetre, și eu sunt la fel, gustoasă. Nimic de zis...
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre minciună
- poezii despre mâncare
- poezii despre moarte
- poezii despre lumânări
- poezii despre durere
- poezii despre degete
- poezii despre copilărie
- poezii despre bucurie
- poezii despre bebeluși
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.