* * *

Pisică sălbatică - limbă armeană -
Mă chinuie şi urechea îmi zgârie.
Barem în pat cocoşat să mă întind:
O, febră, friguri, o, chinuri o mie!

Cad jos din tavan licurici scânteioşi,
Muşte se târăsc pe cearşaful lipicios,
Şi, în plutoane, mărşăluiesc regimente
De păsări cu picior-lung prin defileu aburos.

Cinovnicu-i straşnic - mutră de saltea,
Nu găseşti un altul mai jalnic, caraghios,
Delegat - mama ta, naiba să te ia! -
La nici o cale pe armeneascul plai muntos.

De te-ai duce învârtindu-te, se mai spune,
Să putrezeşti, în veci fie-ţi numele afurisit, -
Bătrân conţopist, ce-ai furat bani cât încape,
Fost gardist, ce ţa-i şters obrazul pălmuit.

De priveşte-n uşa-ntredeschisă ceva cunoscut -
Ba! - ţipi cât te ţine bojocul, - batjocură, zbire!
Mult mai avem să tot umblăm, pân-la coşciug,
Ca fătucile satului după ciuperci la pădure?...

Fost-am noi oameni, dar ajuns-am omuleţi,
Şi ne sunt menite - confom căror categorii? -
Doar mişeleasca, fatala junghietură în piept
Şi un ciorchine din ale Erzerumului vii.

poezie de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1930), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!