Pomul Crăciunului
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'așa vrea Dumnezeu.
Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Și zboară'ncet de-alungul pădurilor de brad,
Și cântă'ncet; și mere și flori din sân le cad.
Iar florile s'anină de ramuri până jos
Și-i cântec și lumina și-așa e de frumos!
Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură și cântă ca îngerii și ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimite dintr'însă Dumnezeu.
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Așa cum au găsit-o, cu flori și jucării.
Departe într-un staul e'n față-acum Iisus,
Și îngerii, o, câte și câte i-au adus.
Dar el e bun si'mparte la toți câți îl iubesc,
Tu vino, și te'nchină, zi: "Doamne-ți mulțumesc".
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viscol
- poezii despre păduri
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre crengi
- poezii despre brazi
- poezii despre zbor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?