Preludiu
În fund de peșteri, picură de veacuri
Tăcute lacrămi, ce mereu se mână
Spre albele misterioase lacuri,
Și din adâncul lor răsar fântână.
Fântâna rece gâlgâie din stâncă
Și răspândește unde de răcoare:
Pădurei verzi dă vocea ei adâncă,
Câmpiei triste sălcii plângătoare.
Așa în suflet picură cu-ncetul
Viața, ceasuri de melancolie:
Fântână clară, murmură poetul
O, de demult uitată poezie.
poezie clasică de Duiliu Zamfirescu (1896)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.