Dor
O! voi pe care-amorul
Cu focu-i v'a muncit,
Voi singuri știți cum dorul
Te arde de cumplit.
Iubita e departe
De peptul meu aprins,
Și sufletul meu arde
De dor, de foc nestins.
Zadarnic peptu-mi plânge
Adânc suferitor,
Ah! Dorul nu se stinge
În lacrime de dor.
O! voi pe care-amorul
Cu focu-i v'a muncit,
Voi singuri știți cum dorul
Te arde de cumplit.
poezie celebră de Iacob Negruzzi
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Amintiri din Junimea" de
Iacob Negruzzi este disponibilă pentru
comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar
-33.72- 10.99 lei.
Vezi poezii despre dor, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre iubire, poezii despre foc sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
| Madame [din public] a spus pe 20 septembrie 2011: |
| Emoționant poem!... Vorbele sunt de prisos. Versurile grăiesc de la sine. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 20 septembrie 2011: |
| Citindu-l pe d-l Iacob, poti ajunge la concluzia gresita ca Verinoca era o poetesa de mare talent. |
| C. Erber [din public] a spus pe 20 septembrie 2011: |
Daniele!
"Verinoca" a fost
cu siguranță
o poetă de mare talent.
Arată-mi tu
la noi
una mai talentată
în ditamai secolul XIX.
Și aici te deosebești, radical,
de "dl. Eminescu".
Acesta din urmă
scria cu mare respect
despre înaintași.
Citește atent
"Epigonii".
Ești
unul dintre ei. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 20 septembrie 2011: |
| Nu e nevoie sa-ti indic o poetesa care sa rivalizeze cu Veronica in arta imperecherii si incrucisarii de cuvinte. E sindromul parcarii goale. Veronica e cea mai tare, cata vreme e singura si neconsolata in peisajul selenar al liricii feminine din veacul al XIX-lea. Iar apartententa ei la sexul slab nu e o scuza. De ce sa o compar poetese? N-am nimic contra barbatilor, cata vreme e vorba de literatura si nu de tavaleala. In privintza lui Eminescu te inseli numai de 2 ori. Intr-un comentariu atat de scurt e o performantza remarcabila. In primul rand, cand ma caracterizezi cu deferentza ta subpamanteana, drept epigon, ar trebui sa-ti aduci aminte ca nu sunt defel un scriitor, si, ca atare, nu pot fi nici epigon (in intelesul din poezia ipotesteanului). In al doilea respectul tanarului Eminescu pentru inaintasi e mai curand candid decat laudabil. In perioada in care a scris Epigonii, Eminescu era, cum bine a observat Maiorescu, mare amator de "antiteze cam exagerate". Bolintineanu, Muresan, Bolliac si alti stupari care manuiau cu pricepere fagurele de miere al limbii sunt pe buna dreptate exponate prafuite in muzeul literaturii romane. In cazul lor e valabila interdictia (nu atingeti exponatele!). Ii mai citessc profele de romana ale caror reverii literare sunt aspru strunite de darlogii curriculari. Eminovici deplangea micimea scriitorasilor contemporani in raport cu maestrii "inantasi" (cum le zici tu si cum isi dezmiarda bunica-mea ochelarii) inainte pomeniti. Superb. Nu vor trece nici zece ani si din slehta epigonilor vor rasari un Slavici (rimeaza cu Donici dar e mai bun), un Creanga si un Caragiale. Sa nu-mi spui ca fara Bolintineanu, Caragiale n-ar fi existat si ca nenea Iancu ar trebui sa ii pupe pulpana colbuita. |
