Monahii poartă lumea în spinare
Trece noaptea ca un hoț călare
Peste casele săracilor în fugă
Îngenunchează schitul pentru rugă
Monahii poartă lumea în spinare
Am avut un plan ambițios
Și pe care astăzi îl depun:
Când pătrunde frigul pân-la os,
Și mai scrii și versuri, ești nebun!
Spânzură lumina în lămâi
Ghemuite visele în pat
Vestitorii lumile străbat
Tu cu diminețile rămâi
Am trecut prin viață ca Gavroche
Atașat de-aceeași baricadă
Așteptând ca anii mei să cadă
Fiecare, trist ca un reproș
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.