Puțin
Să ne oprim, să ne-amintim,
Odată ne plăcea să fim,
Numai noi doi... să ne iubim,
Dar ce păcat, nu prețuim,
în urma noastră nu privim,
Credem că veșnici o să fim,
Noi care-așa puțin trăim.
Din întuneric nu ieșim,
Și din iubire suferim,
E vina noastră și o știm,
Dar chiar și-așa nu prețuim,
Ce puri obișnuiam să fim,
Dar am uitat să mai iubim,
Noi care-așa puțin trăim.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Votează! | Copiază!