* * *
Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ți cer nici coapsele, nici sânii și nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpșună
Cu mirosu-nțelept și carnea bună
Și gândurile moi și-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
Și-ți fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,
Și-ți născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinerețea ta să-și culce,
Când ziua-ți cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede și mare.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sâni
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre picioare
- poezii despre nuntă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.