- utopie
- Utopia este grotescul în roz, nevoia de-a asocia fericirea cu devenirea. Pe scurt, o feerie monstruoasă.
definiție celebră de Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Vezi citate despre roz, citate despre fericire, citate de Emil Cioran despre fericire, citate despre devenire sau citate de Emil Cioran despre devenire
1 Olga Popescu [utilizator înregistrat] a spus pe 15 mai 2012: |
| O persoana utopica abuzeaza intotdauna de tendintele negative. |
2 daniel stanciu [din public] a spus pe 15 mai 2012: |
| Utopia este simptomul unei mizantropii incurabile. Intr-un proiect utopic nu se propune o schimbare radicala a societatii, ci a omului. Mult laudatul animal rational trebuie reinventat, ca sa devina demn de a primi viza pentru un paradis terestru oarecare. Insa puritatea solicitata e incompatibila cu standardele de performanta morala ale sarmanului om. Ca sa transpui in realitate o utopie trebuie sa omori omul concret si inevitabil coruptibil. De aceea, utopiile au toate iz de cimitir. Numai cei care vor sa distruga omul imagineaza o lume ideala pentru el. Omul cat traieste greseste. Nu mai greseste, nu mai traieste. Traiasca utopia! |
3 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 16 mai 2012: |
| În DEX, utopia este definită astfel: "ideal, concepție politică sau socială generoasă, progresistă dar irealizabilă". Nu se sugerază nimic despre "abuz", "tendințe negative" ...! Emil Cioran și-a asumat o responsabilitate prea mare, introducând într-o paradigmă cu înțeles de simplă credulitate, termeni duri (grotesc, monstruozitate), aruncându-i sensul în cealaltă extremă, a frustrării cauzate de neputință: cea în care se afla el! "Omul, cât trăiește, greșește"! "Ăsta e omul"(scuza salvatoare) Sigur! Dar, omul e perfectibil! De asta, nimeni nu ține cont! Nu ține cont pentru că, să greșească, e mai comod, mai simplu, mai plăcut! Iar plăcerea e prioritatea numărul unu, a vieții omului! |
4 daniel stanciu [din public] a spus pe 16 mai 2012: |
| Doamna Iulia, termenul "utopie" e folosit de Cioran in sensul de proiect al unei societati ideale, perfecte (adjectivul "progresist" din definitia explicativa miroase a limbajul de lemn de plop comunist, mai precis a pefeleul din care se confectionau pancarde cu scafarlia charismatica a "conducatorului iubit"). Termenul a fost lansat de Th. Morus intr-o scriere initulata chiar "Utopia". (u - e o negatie, topos -loc). Cand utopia e introdusa in istorie (Probabil ca acest citat e extras din cartea "Istorie si utopie"), devine un cosmar rozaliu. In numele unei societati ideale se incearca "perfectionarea" omului, adica transformarea lui intr-un inger cu creier, ficat, stomac si glande sexuale. E im[posibil sa realizezi un astfel de hibrid. Cel mult il poti desena in gluma, asa cum se juca Hitler cu harta Europei trasand diverse liniute si inchipuindu-se un strateg militar mai ditai decat Napoleon. Desi generos in intentie, proiectul utopic este catastrofal in consecinte. Comunismul e elocvent in acest sens. "Binele general", echitatea sociala il strivesc pe individul incapabil sa sara parleazul trebuintele de intereselor personale. Inclin sa-i dau dreptate lui Cioran. Si mai ales sa-l felicit ca nu intrebuinteaza definitii de dictionar atunci cand isi expune opinii despre un subiect. |
5 Olga Popescu [utilizator înregistrat] a spus pe 16 mai 2012: |
| Aveti niste idei ca si vremea de afara. |
6 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 16 mai 2012: |
| Stimate domn Daniel, dați-i dreptate și felicitați-l pe amicul nostru, Emil Cioran, dacă asta simțiți! Așa să fie! Știu, sunteți obiectiv! În ce mă privește, cred că ați observat că, eu nu mă-mpac deloc cu asocierea figurilor de stil incompatibile ... Păi, dacă-l facem grotesc pe dulcele roz și găsim un monstru chiar și în feerie, ce să ne mai fie bun în viața asta, de ce-om mai trăi ...?! Dar protagonistul comentariului meu, nu e Cioran ci, un personaj cu mult mai drag mie: Thomas More (Morus) -eruditul umanist, de acum peste cincisute de ani! Omul de stat, scriitorul, avocatul, Lordul Cancelar al Angiei, Cavalerul și ... mentorul meu! Eu am crescut cu el și, el m-a format ca om! Și, nu-mi amintesc să fi găsit cineva vreun monstru în mine, vreodată ... Romanul fantezist "Utopia" n-are nimic negaiv în el ci, dimpotrivă, e un concept de mare curaj, iar omul, dacă și-ar arunca "pielea de porc" ar rămâne prințul original (vezi "Povestea porcului"). Permiteți-mi, domnule Daniel, să-mi expun și eu dramul de cunoștințe, în legătură cu etimologia cuvântului în cauză: ou-topos - niciun loc; eutopos -loc fericit Ar putea să însemne: nici un loc nu e fericit, pe Pământ ...! Nu, nu este? Atunci, să-l inventăm, să-l facem să fie! |
7 daniel stanciu [din public] a spus pe 17 mai 2012: |
| Doamna, cancelarul de care pomeniti era un om serios. N-avea vreme de fantezii literare. Fantasmele legate de Utopia lui sunt exclusiv ale cititorilor. Scriind textuletzul cu pricina el nu-si descria visele frumoase despre specia apartenenta, ci mai ales ne prevenea ca realitatea socio-politica in care se complac contemporanii sai seamana cu un cosmar. E un roman-fabula. Bate campii sa priceapa agricultorii ca ar fi cazul sa dea terenului molestat o alta destinatie. |
8 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 18 mai 2012: |
| Domnule Daniel (iar am dat cu bâta-n baltă)?! Da'repede vă mai supărați, domnule: mă faceți să mă simt Hopa Mitică! De vă laud, vă supărați, de vă contrazic, așișderea! Cine să mai ... Textul domniei voastre (primul, în care nu vă v-a fi fost silă să-mi pronunțați numele), mi-a plăcut atât de mult, încât m-am repezit să-l elogiez (cu expresii: m-ați pus la colț, m-ați terminat etc.)! Dar, deși "ne quid nimis", totuși, ca să nu mai fiu acuzată de adulație, am înghițit în sec și, ... l-am șters! Nu țin neapărat să vă fiu pe plac! Aș fi vrut să dureze conversația, mai ales că, pe amândouă veleitățile disputate (și Thomas Morus, și Emil Cioran), le doare-n cenușă de disputa noastră! Dar ... Dar, cum aș face, nu e bine (repetabilul fiasco)! Ce să fac, sinceră sunt și, mă străduiesc dar, nu sunt Maica Tereza și vorba domniei voastre, "omul, cât trăiește greșește" V-am facut neplăceri, deci, dacă puteți, primiți-mi scuzele și, considerați că nu v-am răspuns! Nu se va mai întâmpla! |
9 daniel stanciu [din public] a spus pe 18 mai 2012: |
| Doamna Iulia va dau dreptate: sunt un interlocutor imposibil. Laudele ma indispun, criticile (la persoana) ma irita, tonul neutru (indiferent) ma constipa. Oricum ati proceda, am reactii adverse. De la o varsta (am aprope 40!, deci sunt o jivina preistorica si condamnabila- parca Ivan K. zicea ca dupa 30 supravietuiesc numai impostorii si lasii), nu pot provoca femeilor nici un fel de senzatii. Asa ca, faptul ca v-am facut sa mai simtiti intr-un anumit fel (nu mai conteaza cum) ma uimeste si imi starneste nostalgii legate de performantele mele juvenile (si eminamente imaginare) in materie de interactiune cu sexul opus. Nu mi-ati produs niciun fel de daune morale. Asa ca n-are nici un rost sa va scuzati. Dimpotriva, daca as fi amabil sau macar mai educat ar trebui ca eu sa va solicit sa uitati eventualele eriteme sau denivelari cutanate (numite riduri) pricinuite de exteriorizarile mele verbale. Recitind primul meu comentariu, mi-am dat seama ca n-ar fi avut niciun rost sa-l apreciati. Va felicit ca v-ati abtinut si ca ati schimbat "foaia". Va doresc sa respectati reteta de viatza a unui bucatar neamt (Ghete, Ghetre sau cam asa ceva): Nu lasa sa treaca o zi faca sa auzi, sa vezi sau sa citesti ceva frumos. |
10 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 19 mai 2012: |
| Domnule Daniel! Înainte de toate: "Cine-i născut în ...? Mulți ani, mulți ani, mulți ani" Patruzeci?? Superbi! Cei mai frumoși ani ai bărbatului! Când eram codană (cls. a IX-a), m-am îndrăgostit de profesorul meu de istorie, care avea (cât credeți?), ceva mai mult de patruzeci! Când venea în clasă, se oprea puțin în loc și ciulea urechile (căci, inima-mi, nesocotită cum e, în loc să tacă chitic, bătea toba)! Frumos, deloc nu era, dar eu nu-i vedeam, decât deșteptăciunea! Îl idolatrizam! "... jivină preistorică, impostori, lași, etc." Păi vedeți? Și p-ormă, iar mă certați! Da' de ce să stau impasibilă, când e rost de chicoteală? Sau, de ce să nu exclam, când e de exclamat? O rubedenie mi-a povestit că, în copilărie, spre deosebire de sclifosiți, eu nu prea refuzam bombonici, prăjiturici etc.: "eu mănânc, că mie-mi pace" -cică ziceam! Păi, n-aveam dreptate, domnule Daniel? "De la o vârstă ..." (?) Hm! Că uneori, orice zgaibă ne face vânt în carapace, e de înțeles! Dar nu cred că vârsta este culpabilă de acest delict! "v-am făcut să mă simțiți într-un anumit fel" ... Cred că acum înțelegeți natura nedubioasă a sentimentelor mele: o simplă tentativă de a nu rata prilejul spiritualității (țâncul din mine: "mie-mi pace") Autoincriminări? Haideți, nu mă mai necăjiți: "exteriorizările verbale", nu m-au lezat niciodată, pentru că (poate ați observat), am și eu, ca fiecare, o deviză: "nici un om nu poate fi umilit, decât cu acordul lui"! Deci, exonerați-vă de autoacuzații! Iar textul de deasupra (din ochii mei), e cea mai frumoasă misivă adresată mie, pe acest site! Dar nu-mi place să rămân datoare! Deci: "Nu lăsa să treacă o zi, fără să auzi, să vezi, sau să citești ceva frumos"(?!) "Vorbești ca din carte Iulico" (Ce mai e și asta?) Să vedeți: evocatul profesor din liceu, obișnuia să mă aprecieze (numai pe mine din tot liceul), cu aceste cuvinte! În memoria lui, vi le dedic dumneavoastră! Deci: vorbiți ca din carte, domnule Daniel, dosiți un buncăr uriaș de talent, și prisos de cultură! Cum să ignor un asemenea privilegiu? Asta am găsit la dumneavoastră, sunt ahtiată după ... lada de zestre a înțelepciunii! Pe când un autograf, pe o operă (beletristică, științifică, orice)? |