Când nenorocul te supune, adăpostește-te-n răbdare.
Așa-i cu-adevărat cuminte să facă-n viață fiecare.
Biet robul nu se tânguiască: după prea bine vine-amarul,
Iar noaptea nu-și va ține veșnic deasupra lumilor izarul.
catren din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre sclavie, poezii despre noapte sau poezii despre ghinion
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.