Mă scutur
Doamne, îndrăznesc să scriu despre Tine,
Ce bine că exiști!
Că n-aș avea cui să-i mai cer iertare
Sau iubire
Că n-aș avea de cine să mă tem
Și nici pe cine să iubesc
În Universul ăsta gol-troacă
Și, pe desupra, infinit.
Îmi ești ca dragostea dintâi
Te părăsesc dar n-am cum să te uit
Rămâi
Îți sunt ca dragostea din urmă
Bătrân și totuși înflorit.
La revedere, Doamne, sunt grăbit!
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre prima iubire
- poezii despre infinit
- poezii despre iertare
- poezii despre frică
- poezii despre flori
- poezii despre existență
- poezii despre bătrânețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.