* * *
Schimbăm ceva.
Fragile punți între suflete.
Cad.
Cu zgomot metalic
mă rostogolesc
într-o ceață adâncă
să număr bătăile inimii.
După câteva încercări,
m-am convins că sunt ființă.
Lutul meu trecuse
prin mâinile tale,
dar forma
nu-mi transmitea nimic.
Lipindu-mi obrazul,
prăfuit și nears,
de statuia din parc,
îi găsesc o vină și ei.
Eu cred că s-a ridicat
dintr-o piatră târzie.
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.