Ceva miroase a putred
în danemarca mea
poate că-i inima care
sare coarda prin parcuri
joacă șotron cu păianjenii
și cântă despre prăbușirea
împreună cu frunzele toamnei
ce curg ca dintr-un robinet stricat
pornind o hemoragie planetară
și-o insomnie ce destrăbălează
până și cuvintele
poate că-i fărâma din tine doamne
totemul care nu-mi mai zice salt
și care se vrea extirpat
pe cearșaful acestui poem
sub o mare agitație de corbi
tu te uiți la mine și-mi spui
delirezi sau ce dracu
hai să traversăm
și ceața
din care soarele iese
ca un fetus scăldat
în leșia nopții
seamănă leit
cu albeața de pe
ochii bunicii
poezie de Cezar Florescu din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.