Vorbe, mereu vorbe
Singuri prin praful cuvintelor.
După colț s-au ascuns
cei doi martori ai
spovedaniei noastre.
Altarul tace,
asumându-și riscul unei aventuri.
Bat clopotele.
Într-o zi oarecare vântul se ține
de mână cu ploaia,
trăsătură specifică
amorezilor de duzină.
Vorbe, mereu vorbe...
Celelalte griji
se cațără în copaci.
Am ascuns cei două mii de ani
încărcați de păcate...
A sosit momentul, Doamne!
Eu sunt pregătită.
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- citate de Any Drăgoianu despre tăcere
- poezii despre timp
- citate de Any Drăgoianu despre timp
- poezii despre spovedanie
- poezii despre ploaie
- poezii despre cuvinte
- citate de Any Drăgoianu despre cuvinte
- poezii despre copaci
- citate de Any Drăgoianu despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.