Eu plec cu cârdul de cocori
Corabia-și urmează cursul
Pe un ocean indiferent
Un punct pierdut în universul
Străin și rece aparent
O undă de melancolie
Precum o oază plutitoare
Pe care nimenea n-o știe
M-a însoțit pe larga mare
Ne-apropiem de Terra Nova
Cu pescărușii la catarg
Și mut e gândul, tace slova
Și valuri greu de bord se sparg
Adio țărmuri jinduite
Atâtea nopți mă trec fiori
Rămâneți nedescoperite
Eu plec cu cârdul de cocori.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- citate de Ion Untaru despre tăcere
- poezii despre ocean
- poezii despre oaze
- poezii despre noapte
- citate de Ion Untaru despre noapte
- poezii despre melancolie
- poezii despre gânduri
- citate de Ion Untaru despre gânduri
- poezii despre Pământ