Singur cu toată lumea
carnea învelește oasele
și ei pun și-o minte acolo
și uneori și-un suflet
și femeile sparg vaze
de pereți
și bărbații beau prea mult
și nimeni nu-și găsește
perechea
dar o țin tot într-o
căutare
târându-se în paturi
afară din paturi.
carnea învelește oasele
și carnea caută
ceva mai mult decât
carnea.
n-avem nicio șansă:
suntem prizonierii
aceluiași scenariu.
nimeni nu-și găsește
perechea.
gropile de gunoi pline
ospiciile pline
spitalele pline
cimitirele pline
nimic altceva
plin.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "The Pleasures of the Damned: Poems 1951-1993 Paperback" de
Charles Bukowski este disponibilă pentru
comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
-69.99- 41.99 lei.
Vezi și următoarele:
| caligula catilina [din public] a spus pe 14 august 2013: |
| Poem tematico-ideatic grav axat pe ideea majoră tragismului destinului ostil și inexorabil care amprentează toate viețile tuturor oamenilor care-și duc existența sub pragul decenței, târându-se dintr-un pat în altul în căutarea perechii potrivite și a fericirii ... Autorul vizează însăși geneza umană, proces în care / ei /, ellohimii biblici / ... pun și o minte acolo / și uneori și un suflet / ... Creatura, omul de carne, își caută mereu descătușarea și eliberarea din propria temniță de carne întru perfecțiune și eternitate : / și carnea caută / ceva mai mult decât/ carnea./ Condiția existențială tragică este constatată cu tranșantă luciditate de autor care vede dincolo de înșelătoarele aparențe și iluzii cruda și implacabila realitate : / n-avem nicio șansă / suntem prizonierii / aceluiași scenariu./ În marile metrople singurătatea individului este acutizată de înstrăinarea tuturor confruntată cu nesiguranța în fața străinei singurătăți a tuturor. Singurătatea este lege imuabilă: /nimeni nu-și găsește / perechea./ Pământul ca planetă este ogroapă plină cu gunoiul omenirii, un lazaret infect cu / ospiciile pline / spitalele pline / cimitirele pline / nimic altceva / plin./ Poemul se structurează ca o apcaliptică viziune originală asupra lumii de ultimă oră, pesimistă, lucidă, gravă și tristă, fiind un veritabil semnal de alarmă asupra cursului spre dezastru al lumii în care trăim, adresat comunității umane și Conștiinței în măsura în care aceasta mai există nealterată de decreptitudine. Meritoriu memorabil poem! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 15 august 2013: |
| Bukowski se inseala. Mai sunt si alte "plenitudini" care trebuie mentionate. De pilda, listele electorale si tronurile din toaletele publice (in ordinea cresctoare a valorii moral-civice). |
