Ultima
Iarna, cât aștept iarna!
Atunci păsările clocitoare
mi se întorc în creier
și toate mă încălzesc pe dinăuntru
și mă gâdilă de nu mai pot
cu aripile lor mătăsoase.
Domnilor, vreți să vedeți cum arată
pe bune paradisul?
Luați un topor și spargeți-mi țeasta!
Altceva nu mai am a vă spune!
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.