Noaptea a fost străbătută însă de chemarea de dragoste a unui guguștiuc întârziat, ca mine, care cânta insistent, dincolo de fereastră. Nu știu dacă izvorul cântecului său este din singurătate, din dragoste sau din jale... sau poate îmi cântă singurătatea, tristețea și jalea mea. Cum aș putea să-i spun că doar pe el îl mai am?
Sava Ionescu în Zilele și nopțile unui singuratic (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.