Starea prietenului meu era minunată. Retrăirile sale îi creau o bucurie dusă până la extaz. Am încercat chiar senzaţia că făcea o punte peste timp, astfel încât senzaţiile sale căpătau forma, intensitatea şi lumina de atunci, din anii adolescenţei, de aceea i-am lăsat libere gândurile şi manifestările, fără să intuiesc spre ce deznodământ se îndreaptă.
Sava Ionescu în Visuri spulberate (1998)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.