Recviem pentru iubire
O pasare care zboara
Nu este decat
Un zbor in sine.
Miscare.
Inchid ochii si ating.
Inchid ochii si simt.
Sunetul imi raneste urechea.
Este
O miscare
In sine
Si
Spre inauntru.
Este un
Strigat.
Ma darui sunetului.
Impusc aripa.
Si simt
Aerul fractionat
Pentru o secunda
De zborul frant.
Te mai pot iubi.
Sigur, sigur te mai pot iubi,
Cu sentimentul strecurat
In locul
De unde a cazut pasarea alba,
Din clipa
Spre eternitate.
Si, in locul acela,
Gandul meu,
Purtand amprenta numelui tau
Ramane
Ca o pata rosie
Pe cerul albastru,
Care se vrea alba
Pentru eternitate.
Intre pleoape,
Doar durerea
Mai poate fi strivita,
Continuu,
Durerea care smulge durerea
Din agonia mortii,
Transformand-o in lacrimi.
Printre sfinti,
Numai
Dumnezeu
Aduna
Sentimente perfecte,
Sentimentele noastre,
Perfecte,
Cu care noi
Il
Putem
Atinge.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marieta Măglaș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre sunet
- poezii despre iubire
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre religie
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.