Un tren
Moment de seară într-o gară mică,
până să cadă cea dintâi zăpadă,
ceasornicul cu limbile-n tăgadă,
gazornița cu afumată sticlă
și-n jur pustiul. Prind să se străvadă
ierburi ce nu-s și-n liniștea pitică
se subțiază șinele de-o frică
prelinsă dintr-a fulgilor arcadă.
Stai și aștepți un tren ce nu oprește
în gara care blând se-nzăpezește
și căreia luminile îi treieri
dar iată-l, înaintea ta cum crește,
ferești de-o clipă îți sculptează-n creier
și curge-apoi pe șiruri lungi, de greieri...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gări
- poezii despre zăpadă
- poezii despre trenuri
- poezii despre seară
- poezii despre promisiuni
- poezii despre lumină
- poezii despre greieri
- poezii despre frică
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.