Albina şi porumbiţa

Albina căzu în apă,
Iar porumbiţa o scapă,
Cu o frunză oarecare,
Ca un colac de salvare.

Porumbiţa, vrea să spună
A făcut o faptă bună,
Folosindu-se de plisc,
Însă, fără nici un risc.

Netemându-se de om
Porumbiţa sta-ntr-un pom,
Dar omul, inimă rea,
Îndreptă puşca spre ea.

Albina zbură de zor
Şi-nţepă pe vânător,
Care iute se feri
Şi ţinta nu nimeri.

Ceea ce dă de-nţeles,
Că de ai suflet ales,
Unui binefăcător,
Să-i faci bine eşti dator.

Dar albina, vai de ea,
Aceeaşi soartă avea,
Fie că se îneca,
Sau vânătoru-nţepa.

Morala:
La bine răspunzi cu bine,
Dar fără să uiţi de tine,
Că albina, de gândea,
Pe vânător... bâzâia.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!