Cititorului
În cartea asta, fără-ndemânare,
Am pus întreaga tinerețe-a mea.
Mărturisesc, acum când ea apare,
Că multe-aș fi putut să schimb în ea.
Dar, cum și firea noastră-i schimbătoare,
De ce să fac trecutu-altminterea?
Te du, deci, biată pasăre, în zare
Și Dumnezeu te-ndrume unde-i vrea.
O cititorule, oricine-ai fi,
Citește cât mai mult mă poți citi;
La urmă vine-osânda, pare-mi-se.
Întâiul vers copilu-l migăli;
Pe cel de-al doilea, băiețandrul; și
Bărbatul, doar pe el din urmă-l scrise.
poezie clasică de Alfred de Musset (1840)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lectură
- poezii despre versuri
- poezii despre schimbare
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre poezie
- poezii despre cărți
- poezii despre bărbați
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.