Naufragiu
Mi-e sufletul titanic în derivă
Ce și-a uitat pe țărmul amintirii
Speranța ca măsură preventivă
De vină sunt oceanele iubirii.
Ți-e sufletul corabie ce poartă
Speranța necesară-n largul mării
La cârma sa e cea mai crudă soartă
De vină sunt oceanele uitării.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre ocean
- poezii despre marină
- poezii despre iubire
- poezii despre amintiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.