Îngerii din cer
Îngerii din cer au început sa plîngă,
Pămîntul il inundă,
Altora le-a murit sufletul,
Le-a pierit zîmbetul...
Lipsiți sunt de viață,
Și plouă cu gheață.
Unii îngeri sunt condamnați,
O aripă le cade,
Cu cealaltă ei cad la pămînt zadarnic învartindu-se,
Și iau naștere tornade...
Ceilalți îngeri fără ambele aripi,
Cad mai iute decît vîntul,
Și cutremură pămîntul.
Eu încă ma rog la ei,
Însă ce să le ofer...
Și apoi ce să le cer?
Ei sunt îngerii din cer.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre aripi
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre tornade
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre naștere
- poezii despre gheață
1 Adrian Mutu [din public] a spus pe 8 noiembrie 2009: |
| Este un mod de a vedea ingerii.Eu cred ca mai sunt si o parte care mai sunt buni. |