Cânt
Timpul este infinit,
Avem timp să facem multe,
Mie îmi place să cant.
Cânt, dar cine să m-asculte?
Mă sufoc și mă frământ,
Pentru cel ce l-am iubit.
Timpul este stăpân,
Aici și acum e prezent,
Alături de faptă și gând.
Gând curat și atent,
Purificat e plâgând,
Și cu el așa să rămân.
Timpul se pierde în vânt,
Ce trist este aeru-n urmă,
Și eu mă fărâm ca un munte.
Munte a carui viață se curmă,
Sub atâtea lucruri mărunte,
Ce viață am ajuns să cant.
poezie de Mădălina Andreea Hrițac
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre prezent
- poezii despre munți
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Vlad Balan [din public] a spus pe 29 octombrie 2009: |
Ce frumos canti aceasta poezie. |