Fii binecuvântat pe veci, poete

Fii binecuvântat pe veci, poete
îngenunchez la steaua ta şi tac
de-abia cutez, în nopţi nemângâiete
în templul tău să urc, să-mi aflu leac

Îţi caut urma azi, pe îndelete
pe străzi şi-n hanuri cu tain sărac
poate-ai lăsat vreun semn să mă desfete
să uit de naufragiul unui veac

Începe iarna, pacea-i milenară
trec pescăruşi pe Dunăre, ţipând
iar burgul prinde albăstrimi de ceară

Eu calc evlavios, cu tine-n gând
văd pietre arse care mă-nfioară
şi ştiu că-i urma ta, Luceafăr blând

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învăţătură (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!