Gand cu gand
Pasind pe urmele pe care le-ai lasat aseara
Ma sperie un singur gand
Matem ca poate una o sa dispara
Sau poate-o sa dispara toate
Rand pe rand.
Citind povesti care sa-mi spele visul
Adorm adesea-n pat doar eu plangand
As vrea sa vii s-aduci cu tine paradisul
Dar n-ai sa vii si-am sa zambesc in umbra
Cand si cand.
Stand, asteptand sa vii sa-mi saruti chipul
Ma mint, ce trist!... dar tot raman visand
Cate-amintiri va astupa in timp nisipul
Si cate nopti vor trece in uitare
La fel ca orice minte ce dispare
Gand cu gand.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre somn
- poezii despre rai
- poezii despre nisip
- poezii despre minciună
1 LePrax [din public] a spus pe 24 octombrie 2009: |
O poezie frumoasa.>>>dar dupa cum o spui si tu nu spera degeaba ca te minti.... |