Atena [din public] a spus pe 28 octombrie 2009: |
Am încercat să citesc romanul,
dar am renunțat
după prima pagină.
O primă condiție a literaturii SF
este afișarea unei minime credibilități.
Când autoarea afirmă că Als și Rena
au făcut o călătorie intergalactică
cu nava lor "Hope"
în șapte ani rămâi perplex.
Nava "Hope",
chiar dacă s-ar fi deplasat
cu viteza luminii,
nu putea parcurge tur retur
nici măcar spațiul
până la "Proxima"
(Alfa Centaurului,
care e cea mai apropiată stea
în raport cu sistemul solar).
Ca să ajungă pe o altă galaxie,
folosind o viteză cosmică reală,
nava "Hope" ar fi trebuit să plece în cursă,
cu 65 milioane de ani în urmă,
adică pe vremea regretaților dinozauri.
SF înseamă ficțiune,
dar și puțină știință.
De aceea scriitorii SF inspirați
evită asemenea descrieri eronate,
care, din start,
îți taie pofta de lectură.
De ținut cont,
într-o viitoare lucrare. |
Cornelia Georgescu [autorul] a spus pe 28 octombrie 2009: |
Atena, mulțumesc pentru efortul de a fi încercat să citești romanul.
Evident că în prezent nu există nave spațiale care să poate călători, după cum ai afirmat, nici măcar până la Proxima Centauri (nu Alfa Centauri este cea mai apropiată stea de sistemul solar, ci Proxima Centauri, aflată la distanța de aproximativ 4,5 ani-lumină; Alfa Centauri este sistemul compus din trei stele din constelația Centaurul, din care face parte și steaua Proxima Centauri cea mai apropiată față de Soare și implicit sistemul solar).
Dar nu trebuie să gândim limitat, doar la ceea ce ne oferă acum știința. De ce să raportăm totul la posibilitățile strict actuale? Nu putem ghici ce ne rezervă viitorul. Sigur că în prezent asemenea călătorii ar fi imposibile, dar nu putem afirma că vor fi astfel mereu. Poate (de fapt mai mult ca sigur) că în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat se vor găsi noi modalități de a explora spațiul și de a călători printre stele și galaxii. Deocamdată omenirea nu are asemenea posibilități, dar asta nu înseamnă implicit că așa va fi întotdeauna.
În serialul Star Trek, nava Enterprise, călătorind cu viteze superluminice (warp), are posibilitatea acestor călătorii interstelare, în perioade și mai scurte, de ore, zile, nu ani. Deci au mai uzat și alții ideea călătoriilor intergalactice, fără a se sinchisi de bariera impusă de știința momentului actual. |
Atena [din public] a spus pe 28 octombrie 2009: |
În acest caz cititorul
trebuia cât de cât pregătit.
Spuneți-i din start
că operați cu viteze superluminice.
Dar,
dacă cu fizica o scăldați "superluminic",
o dați în bară cu legislația muncii.
Nu puteți ține doi tineri
închiși șapte ani
într-o navă!
E inuman,
chiar și pentru
epoca dinozaurilor.
Repet,
și cu asta
pun punct polemicii.
Literatura SF e atractivă,
când păstrează un minim contact cu realitatea.
Maeștrii ei, fie că e vorba de J. Verne sau Stanislaw Lem,
au avut o asemenea abordare care,
atenție
dublată de un talent robust de narator,
(Aici aveți multe de învățat.
Cititorul e un dinozaur ciudat.
Nu-i place să fie plictisit!)
i-a propulsat în galeria valorilor.
Treaba este valabilă
și în vastul domeniu
al literaturii fantastice.
Succes!
Nu vă mai deranjez!
Considerați
că am zburat
în altă galaxie! |
Atena [din public] a spus pe 28 octombrie 2009: |
PS
Evident, "Proxima",
așa cum sugerează chiar numele,
este cea mai apropiată stea.
Așa am scris și eu.
Parantezele aveau doar rolul
de a aminti constelația).
Din păcate,
n-am mai închis paranteza
după "Centaurului",
ceea ce poate duce la
o interpretare confuză.
Mai greșesc și eu.
Sunt bătrână.
După trei mii de ani
de stat în picioare
pe Acropole
e explicabil. |
Cornelia Georgescu [autorul] a spus pe 28 octombrie 2009: |
Stimată doamnă Atena,
Vă mulțumesc mult pentru comentarii.
Nu mă deranjați deloc. Îmi plac foarte mult toate comentariile dv, postate pe acest site, chiar dacă uneori mai greșiți nu este imposibil și nici de nescuzat.
Mi-ar face plăcere să vă cunosc mai mult, dar probabil că nu e posibil (e cumva de domeniul SF?!).
Regret că n-am precizat încă din start cum stă treaba în privința vitezei navei (am precizat totuși chestia asta, undeva tot pe la început, dar nu chiar pe prima pagină).
Da, bineînțeles, nu mă pot compara cu marii maeștrii amintiți de dv, Jules Verne sau Stanislaw Lem. Eu sunt doar Cornelia Georgescu din Craiova, România, mamă a trei copii și pasionată de SF, paleontologie, mitologie și în primul rând, cel mai mult de astronomie (de fapt și psihologie pe care o studiez acum).
În ceea ce privește dinozaurii, pot fi considerați oricum, doar regretați nu chiar. Adică, ce om normal și-ar dori să trăiască în vecinătatea unor asemenea creaturi enorme, periculoase doar prin simplul fapt de a fi atât de mari (fără a mai conta că ar fi ierbivori sau carnivori)?! |