Confesiune
Mă împresoară chipuri stranii
De carnaval împărătesc,
Preschimbă zilele și anii
În nimb de suflet omenesc.
Se-adună-n cerc pe boltă norii
Deasupra boabelor în pârg
Și risipind din stol prigorii
Alungă clipele ce plâng.
Se oglindesc pioase-n unda
Cu nuferii nepieritori,
În apa limpede, fecunda
Izvorâtoare de fiori.
Sărută din icoane darul
Bisericuței dintr-un lemn,
Se-alină-n taină în altarul
Pătruns de-al cerurilor semn.
Mă înconjoară-nalte timpuri
De orologiu pământesc
Ce schimbă-n felurite chipuri
Secundele ce le-nsoțesc.
Și dacă fi-vor lapidate
Și-mprăștiate-n Univers
S-or pierde, poate, nestemate
Înghiocate într-un vers...
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Sertanianul și alte povestiri (2007)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre versuri
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre nuferi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.