Odă (în metru antic)
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi
Ochii mei nălțam visători la steaua
Singurătății.
Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morții
Nendurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniștit, pe mine
Mie redă-mă!
poezie celebră de Mihai Eminescu (1884)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre moarte
- poezii despre foc
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suferință
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre senzualitate
1 Mihail Mataringa [utilizator înregistrat] a spus pe 20 februarie 2012: |
| Vă felicit pentru această postare, mai ales că de ceva vreme avem parte de poezii de o valoare cel puțin îndoielnică.Acest site are totuși un anumit standard! P.S. Despre versul:" nu credeam să-nvăț a muri vreodată" Nichita Stănescu spunea că este cel mai frumos din literatura română. |