Timpul scârbirii

Sub tălpi de împrumut scârbele curg dimpreună cu
vârsta cetăţii şi de o seamă cu zilele ei cele multe.
De oriunde, privirile hrănesc aceleaşi indiferenţe
fixate pe ziduri şi bune la toate întâmplările.
Cetatea nutrită din răzleţirile sale geometrice păstrează
pentru pigmeii de azi, aceiaşi cuminţenie ostenită şi
gratuitatea unui timp consumat la răspântia viitorului.
Un zeu al prostiei, a promovat mai demult închipuiri absurde.
Din cenuşa lor s-au iscat îndoieli.
Şi ele s-au statornicit în nepăsarea zidurilor.
Mortificate dorm în adaos de linişte şi bănuială.
Se mai întâmplă, ca aceste închipuiri călcate în
picioare să moară, sau sugrumate pe rând, să amplifice
un cimitir cu eternităţi posibile.
În semnul îndoit al pirzării din fiecare ceas, gândurile
plimbă priviri pe îndoliate şi cenuşii imagini de bună
credinţa, ghiftuite în zăceri fără de noimă.
De nicăieri, un aer stătut în derâderi, absoarbe
neputinţă sau, mişcă şiruri de copaci uscaţi, expiind un
verde anemiat, prefăcut pe alocuri.
De dincolo de înălţimi întrbările sucombă poate
vremelnic.
Plătind totuşi un preţ derizoriu pentru mai toate
râvnitele gesturi ale împilării. Căzute la învoială cu
precizia şi trăinicia pereţilor, străzile, nu pot ascunde
dubii de o seamă cu cele ce vor mai fi fost.
Nici un ascunziş faptelor de felurite porniri.
Aceasta este cetatea.
Totul exact.
De o perfecţiune vecină cu nebunia maniacilor.
Pătrate ca o minte meticuloasă, dispuse pentru o
stavilă a destinului peste care se prăfuiesc renunţări.
De câtă vreme există zăceri în ordinea firească a
cetăţii?

poezie de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea I - Timpul scârbirii (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Votează! | Copiază!