| Gugu Kogaion [din public] a spus pe 10 iulie 2011: |
| Este cel mai idiot proverb pe care l-am auzit/citit vreodata. Daca e proverb. Pai sa te fericeasca, in schimb, cu prosti puturosi? Cu destepti puturosi? Cu siguranta a fost scornit de-un prost puturos care se crede destept. As zice, mai degraba, ca, decat langa un destept lenes, mai degraba langa un prost vrednic. Desi un lenes cu greu poate ajunge destept. Poate, cel mult, sa se nasca istet, dar atunci, cu siguranta, are nevoie de prosti vrednici in jur ca sa supravietuiasca. |
| C. Erber [din public] a spus pe 14 iulie 2011: |
Ioane, Ioane
Kogaioane,
Proverbul
nu e prost deloc.
E doar finuț,
de aceea nu-l pricep
mințile superficiale.
Proverbul spune
că e rău să fii,
și prost, și harnic.
Hărnicia prostului
produce,
inevitabil,
un număr tot mai mare
de prostii. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 14 iulie 2011: |
| prostia zeloasa este paguboasa |
| Anonymous Coward [din public] a spus pe 28 ianuarie 2012: |
Varianta lu' Daniel Stanciu imi place mai mult. E proverb, sau e o formulare pe care-ai scos-o la moment?
Cu ani in urma, avea un coleg mai in varsta o poezioara cam in aceeasi directie pusa pe perete la lucru (fiind unul dintre oamenii foarte utili in firma prin ceea ce stia sa faca, isi permitea sa-si bata joc la modul subtil de sefi fara ca acestia sa-si permita sa reactioneze in vreun fel):
Cu prostul nescolarizat
Te lupti putin, si ai scapat.
Dar duci o lupta colosala
Cu prostul care are scoala. |
| Tino Ireli [din public] a spus pe 29 ianuarie 2012: |
Înseamnă că ați fost coleg cu... Eugen Albu! 
Mare-i grădina ta, Doamne!
Cu omul neșcolit și prost,
Nu lupt, că n-are niciun rost;
Dar duc o luptă infernală
Cu prostul care are școală. |
| stephan de romania [din public] a spus pe 29 ianuarie 2012: |
Cu prostul analfabet
Nu te poți lupta pe net
Însă lupți cu greutate,
Cu prostul cu... Facultate! |
| iulia mirancea [din public] a spus pe 30 ianuarie 2012: |
Comentariile sunt, care de care, mai sarcastice: "proștii ... ha, ha, proști mai sunt! Evident: noi, care vedem atît de clar, cît de proști sunt alții, facem parte din branșa deștepților căci altfel, inteligența noastră nu și-ar aroga dreptul de a se strîmba de rîs! Dar, într-o zi, siguri de statutul nostu imuabil, putem cădea în capcana propriei "deșteptăciuni"... Mai deșteaptă decît noi, deșteptăciunea ar putea să ne joace feste, dîndu-ne brînci în capcana prostiei ... Ei??!!
În ce mă privește, găsesc înțeleaptă, cunoscuta vorbă: "De-aș fi fost deștept de cîte ori am fost prost"...! Și nu mă sfiesc a cîrcoti: am văzut destui "deștepți", care mai dau în gropi din cănd în cînd ...
Comentariul lui Gugu K. mi se pare interesant, pertinent, de bun gust!
Iulia Mirancea |
| stephan de romania [din public] a spus pe 30 ianuarie 2012: |
| Dumnezeu să te ferească, de prostul cu relații! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 30 ianuarie 2012: |
| Iulia, cine pretinde ca e destept si este inseamna ca nu e de-ajuns, iar cine pretinde ca este si nu este, inseamna ca e un disfunctional cu o functie. E un gest nobil sa recunosti din cand in cand ca ai avut sincope mentale. Toti le au. De pilda, e suficient sa te afli in preajma unei femei frumoase ca sa-ti pierzi temporar uzul ratiunii. La fel ti se poate intampla cand intr-o piata niste oameni indignati vor sa rastoarne carul puterii cu Ursa mare cu tot (vezi bunioara ce-au patit liberalii care au pactizat cu manifestantii semnandu-si demisiile fara sa le completeze). A-ti vedea prostia (limitele inteligentei sau momentele de slabiciune) e un semn de umanitate, a persista in ea (a face din ea o virtute, pe sistemul "eu nu stiu multe, dar am burdhinaul mai plin decat sfrijitul ala de intelectual") e un semn rau prevestitor. Mai ales cand neghiobul asiduu are ambitii politice. |
| iulia mirancea [din public] a spus pe 31 ianuarie 2012: |
"Cine pretinde că e deștept și este, înseamnă că nu e de-ajuns" și "E un gest nobil să recunoști din cînd în cînd ..." și "A-ți vedea limitele inteligenței sau momentele de slăbiciune e un semn de umanitate" ...
Atît, domnule Daniel Stanciu! E prea frumos ce-ați scris pînă aici, ca să pot accepta riscul unui gust ... astringent!
Lăsați-i pe cei, carora n-avem ce le da, n-avem ce le lua ... Lăsați-i! Lăsați-i acolo, în capcana propriei sterilități, să-și îmbuibe searbăda viață, cu gunoiul existenței lor ... Să-și epuizeze menirea așa, în legea lor săracă ... Lăsați-i în plata lor ... Sau dacă nu ...
Dacă nu mai puteți răbda, dumneavoastră ce credeți, stimatul meu domn: atît ne e de ajuns? Căci, iată: comentăm, stigmatizăm, denigrăm! Ne revoltăm! Și privim stupefiați cum, infamia acestei tagme decompensează conceptul de umanitate ... Scrîșnim din dinți înghițindu-ne geamătul propriei neputințe și mergem mai departe: șchiopătînd, călcînd ca pe o frunză căzută pe propria durere, tîrîndu-ne prin noroi! Și așteptăm ...
Așteptăm ca răul, să aibă bunul simț și să zică singur: vai, milă mi-e de oamenii ăștia ...!
Dar știți? Sigur că știți: Răul, nu trebuie să creadă că e imuabil ... |
