Nu e nicio cale
Clipă cu clipă
Se scurge în mare
Și am două griji ce mă poartă,
Că viața mi-i scurtă
Și dragostea-mi moare,
Of, Doamne, ce soartă!
Secunde și minute,
Zile, săptămâni, luni, ani
S-or duce pe-o apă la vale,
Și eu tot mă duc, și tu, iubire, du-te,
De amor vom fi orfani
Ai vrea să scapi, aș vrea să scap,
Dar nu e nici o cale.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.