Dilemă de dragoste

Sunt blestemat să te iubesc de-acum înainte
O mie de vieţi şi-o mie de morţi
Am primit pedeapsa-nvăţării de minte
Şi povaţă-mi fie nescrisele cărţi...

Lângă tine-am învăţat ce conjugarea lui "a zâmbi",
Şi tot lângă tine pe a lui "a plânge",
Lângă tine-aş fi vrut să-nvăţ "a muri"
Şi orice obstacol să-nvăţăm "a-nvinge".

Dar n-a fost să fie, iar astăzi mă doare
Fiecare clipă ce se scurge lent,
Inima-mi şopteşte ca să fiu mai tare
Iar dorul de tine este... permanent

Visuri când e noapte, iar vise de-i zi
Toate peste mine vin ca avalanşe
Ritmuri decadente, făr-a se opri
Zguduie pereţii nepictatei planşe.

O lacrimă-mi cade pe marea albastră
Şi valuri enorme pornesc spre răsărit
Ce s-a ales oare de iubirea noastră
Am totuşi o dilemă. Iubire, m-ai iubit?

poezie de Andrei Lupu
Adăugat de wolfpress
Votează! | Copiază!