Același sentiment de neapartenență, de joc inutil, oriunde aș merge: mă prefac că mă interesez de ceva de care nu-mi pasă deloc, mă agit din automatism sau milă, fără să particip vreodată, fără să fiu vreodată prezență undeva. Ceea ce mă atrage se găsește altundeva, și acest altundeva nu știu ce înseamnă.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Lorena
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de
Emil Cioran este disponibilă pentru
comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
-99.00- 74.99 lei.
Vezi citate despre jocuri
| daniel stanciu [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| As dori sa meditez putin asupra ultimei afirmatii din acest panseu. Cioran este in situatia unei blonde care a citit intr-o noapte (din acelea lipsite de gimnastica in doi) pe un filosof profund, sa-i zicem Cioran. si i-a "intrevazut" (fara sa aiba totusi o imagine clara si completa, adica fara sa vada) inteligenta. Pentru ea exista "ceva" in textele lui Cioran insa nu-si mai aminteste unde ("altundeva" decat cele pe care le reciteste cu febrilitate ca sa-si aminteasca), care o atrage, dar care e imposibil de localizat. Cioran o "seduce" prin ceea ce ramane inaccesibil vederii sale: creierul. Hachitele lingvistice a lui Cioran o contrariaza. Daca ar avea in arsenalul sau de seductie acest gen de arma, niciun barbat (mai misogin chiar si decat marele Emil) nu i-ar rezista. Revenind la Emil, care este "altundeva"-ul lui, pe care nu poate sa-l inteleaga? Ce loc geometric se subintinde atractiei lui Cioran? Sa fie o anumita zona anatomica a blondei mentionate? Ar fi prea freudian, deci prea banal. Sa fie cerul care il suge precum aspiratorul (cadem spre cer, adica spre un abis privit de jos-zice el) ca pe o scama neinsemnata? Ar fi prea crestin, deci prea banal. Sa fie pamantul care il cheama la el, ca o mama suparata pe un baietel obraznic? Ar fi prea pedagogic, deci prea banal. Cioran nu reuseste sa-si gaseaca locul in aceasta lume a bipezilor cu pretentii de ratiune. Nu ii apartine pur si simplu. Cititndu-l incepi sa crezi in metempsihoza. O fi o piatra aruncata de "demiurgul cel rau" spre inima omului actual. Si Demiurgul nu degeaba e rau, a ratat tinta. In loc sa loveasca omenirea in inima ei pacatoasa a lovit-o in alta parte ("altundeva"). De aici si sentimentul cioranian al neincluziunii. Este o piatra proiectata metepsihotic spre alt regn. Pe de alta parte, nu e o piatra care sa-i provoace suficiente daune (fizice si morale). Cele doua ratari (a inadecvarii la regn si a ineficientei distructive) sunt sursele de ispiratie predilecte ale gandirii ciorainene. |
| ..... [din public] a spus pe 14 mai 2011: |
ma simt ca un actor care vrea sa iasa din rol si din film...
uneori ma gandesc ca am prea mult timp pentru gandit... |
