definiţie de Paul Valery
Adăugat de Carina
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găseşti, îl poţi adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poţi semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Criza spiritului si alte eseuri" de Paul Valery este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar
1 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 21 iulie 2014: |
| Variantă: Poezia este un joc... de Cuvinte. |
2 Mihail Mataringa [din public] a spus pe 21 iulie 2015: |
| Discutabil...Poeţii nu se joacă atunci când scriu poezie, cel puţin aceia hărăziţi cu talentul creaţiei... |
3 Agamemnon [din public] a spus pe 21 iulie 2015: |
| Domnule Mihai, Valery nu se referea la un joc cu mingea, sau cu soldăţei de plumb. Ci la jocul INTELIGENT de idei şi imagini, care este într-adevăr poezia... |
4 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 21 iulie 2017: |
| Încă una: Poezia este un dans... al Cuvintelor Inteligente. |
5 Agamemnon [din public] a spus pe 23 iulie 2017: |
| Ah, domnule Mihai! Cuvintele sunt cărămizile limbii. Nu putem împărţi cuvintele în inteligente şi tâmpite! Asocierea lor în fraze şi idei este altceva. Valery sublinia că poezia este un joc (de trăiri şi imagini) mai apropiat de muzică decât de filozofie. Poezia nu e înţelepciune "pre versuri tocmită"... Mă obligaţi să mă repet! Poezia nu este un dans al Cuvintelor Inteligente! Este cel mult un dans inteligent al cuvintelor. Jocul de cuvinte (calamburul) nu are nimic comun cu Poezia. E totalmente contraindicat. Construcţii de tipul "la pescuit am prins un somn de trei ore" sau "Doamna evită" n-au ce căuta în Poezie! |
6 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 28 iulie 2017: |
| Una mai veche: * Cuvintele ca şi cărămizile. Din acelaşi material poţi construi un palat sau o cocioabă. Iar dacă te joci Inteligent cu cuvintele, îţi iese un calambur de zile mari în Versuri: "Când nu-ţi sună-n buzunare, Pătimeşti de gălbinare" (= galbini n-are) "Bună ziua, măi nea vere" (= neavere) "Te găseşte boala gălbinării şi frigurile pungii". Anton Pann, “Povestea vorbei” "La cărţi c-un as eşti asasin, Cu spade-n luptă spadasin, Dar fără spadă, fără as, Tu singur spune: ce-ai rămas?" I. L. Caragiale |
7 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 29 iulie 2017: |
| Ah, dl Agamemnon, cu părere de rău am mai găsit câteva exemple despre care clasicii nostri n-au ştiut că “…Jocul de cuvinte (calamburul) nu are nimic comun cu Poezia. E totalmente contraindicat”… (com 5) şi l-au utilizat în creaţia lor: “Vino dragă, te deşteaptă: Vinul dulce te aşteaptă Vinerea-i o zi d-amor Vinele-mi tresar de dor Vindecă-mă de-a mea boală Vina e a ta, Marghioală”. Bogdan Petriceicu Hasdeu, „Vino dragă!” „…Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă - Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt, Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ…" Mihai Eminescu, „Scrisoarea III” "De ce vă puneţi gheara-n gât? Să lase unul, cât şi cât, Să dea şi celălalt ceva. Eu, cât de cât, socot, c-o da!" George Topârceanu, “Un duel” |
8 Agamemnon [din public] a spus pe 31 iulie 2017: |
| Domnule Mihai, Paul Valery este un Poet, adică un poet adevărat care se referă la Poezie, nu la poezele! Nu orice versificator este Poet, nu orice vers este Poezie. Iar observaţia mea la Poezie se referea, nu la poezele. B.P. Haşdeu este un mare filolog şi un lingvist uriaş, dar poezioara cu acea Marghioală care-l bagă-n boală e uşurică, tare uşurică... Domnia sa, asemenea marelui dramaturg Caragiale, ca poeţi sunt insignifianţi. Eminescu e un mare poet. E altceva. Dar pământ şi apă nu are nimic calamburistic. Calambur găsiţi în snoavele pre versuri tocmite de Anton Pann, care sunt nostime, suculente dar nu au nimic comun cu genul liric, deci cu Poezia. Calamburul poate fi întâlnit în interesante construcţii epigramice. N-am venit că am venit, Am venit că n-am venit! spune Păstorel, cu mult umor, când a fost chemat de ANAF-ul epocii sale! Dar scrierea sa nu este Poezie! |
9 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 31 iulie 2017: |
| Domnule Agamemnon, Aveţi perfectă dreptate, sunt poezii geniale, serioase şi mediocre, neserioase, uşurele. Însă nu poţi să interzici poeţilor să se joace cu cuvintele, aşa cum vor ei, dar nu cum vrea criticul.  |
10 Agamemnon [din public] a spus pe 31 iulie 2017: |
| Domnule Mihai, Vă repet, cu acelaşi respect! Calamburul nu are nimic comun cu Poezia. Poezia este un joc, vorba lui Valery! Dar un joc de idei şi imagini! Nu un calambur! Nu un joc de cuvinte. Poeţii geniali nu fac calambururi! Poeţii geniali au certificate de genialitate, semnate de critici geniali! |
11 Ion Ionn Iion [din public] a spus pe 31 iulie 2017: |
| Unde or fi criticii ăia geniali? |
12 Agamemnon [din public] a spus pe 1 august 2017: |
| Ionnică! Criticii geniali sunt pe-acolo pe unde sunt şi poeţii geniali Caută-i pe lângă Eminescu, şi dai de ei. Dacă nu erau câţiva critici geniali la Paris, Brâncuşi (după gustul Ionicilor şi Ioneilor) rămânea un harnic cioplitor de pietre funerare... |
13 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 2 august 2017: |
| “Poetul e un dansator pe funie, UN JONGLER DE CUVINTE, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate şi de har”. Nicolae Manolescu Domnule AGAMEMNON, Am revenit, cu acelaşi respect şi repet, că Poezia este un joc (intelectual) de cuvinte, (“de idei şi imagini”, vorba Poetului, realizate tot prin intermediul Cuvintelor), dar nu a celor Încrucişate, adică nu mă refer la “jocul… cu mingea sau cu soldăţeii de plumb” (com. 3), ci a celor scrise pe Verticală! E vorba şi de “ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie în care literele iniţiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt (de obicei un nume) sau o frază. Este celebru acrostihul lui B. P. Hasdeu «La noi e putred mărul», scris împotriva «Convorbirilor literare» şi pe care a reuşit să-l publice chiar în această revistă”. (DEX) “LA NOI La noi e putred mărul“, a zis de mult poetul, A zis cu desperare şi a murit nebun, Căci îl zdrobi durerea cînd s-a convins cu-ncetul Oftând după scăpare că nu mai este bun. Nici sâmburele însuşi, speranţa viitoare, Vestala timoroasă ascunsă de priviri! O, da! un vierme sarbăd, cu otrăvită boare, Rozând fără-ncetare nu lasă nicăiri Bucată nemânjită, şi în zadar să creează Iluzia din urmă ar vrea că tot mai poţi Redobândi scânteia din dispăruta rază! I-am cântărit, piticii! i-am măsurat pe toţi! Lucesc prin neştiinţă, prin penile străine, Insecte cu o umbră mai mare decât ei; Te-nceală-n perspectivă, dar când te uiţi mai bine E trist şi-ţi vine milă de falnicii pigmei! Rivali cu cine ştie ce geniuri sublime, Aruncă vorbe-n aer ce curg ca un şiroi, Repetă, dar de unde, din ei nu spune nime… E putred, putred mărul din sâmbure la noi!” P. A. Calescu “Poezia a fost supusă dezbaterii faimoasei societăţi „Junimea”, care a hotărât să publice în cel dintâi număr al “Convorbirilor literare” mai pe sus de toate celelalte versuri, înlocuind însă, după o matură cugetare, pe „Vestala timoroasă” prin „Fecioara sfiicioasă”, ceea ce avu drept rezultat de-a face ca acrostihul să sune mai nemţeşte: La Conforbiri literare. O germanomanie instinctivă!” (Sursa:Internet) |