Mă oglindesc în mine
Cercări de sine îmi preling
În luciul apei line
Dorind în van să îmi ating
Oglinda, să m-aline
În gândul ochilor din jur
Nu-mi regăsesc sclipirea
Lăsând un vis făr' de contur
Să-mi spulbere zvâcnirea
Din poleit de filigram
De bani, reflexii slute
Distorsionează ce-mi doream
În deșănțate ciute
Cu-un gest amar de peregrin,
Ferit de-a lor glazură
Ascund tocite într-un scrin
Un paloș și-o armură
Întors spre frumusețea ta
Tânjesc să plămădesc
În umeda privire-a ta
Iubiri ce mă-mplinesc
Dar nici în apă ori în bani
Nici tu, nici ei, nici arme
Nu-mi deslușiți dar' peste ani
Decât figuri diforme
Și-atunci alene mă retrag
Mă oglindesc în mine
Din stihuri înfirip șirag
De lacrimi și suspine
poezie de Eugen Lovin (9 august 2009)
Adăugat de Eugen Lovin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.