Dilemă (Pamfletul omului nou)

Să fiu ceva, înţeleg,
Ce să fiu, e greu s-aleg...
Din atâtea meserii
Cunoscute de copii.
M-aş face şi eu zidar,
Dar mă umplu de mortar.
Cismar, mi-ar trece prin cap,
Dar mă murdăresc cu pap.
Fierar, ar fi toate bune,
Dar mă mânjesc cu cărbune.
Croitor, pot să mă fac,
Însă mă înţep în ac.
Tapinar, ar fi mai bine,
Dar cade vreun pom pe mine.
La câmp, ca agricultor,
Ar fi mai atrăgător,
Dar prea este mult noroi
Când e culesul în toi.
Ca brutar şef-cocător,
Prea te coci lângă cuptor,
Iar mecanic, vrei, nu vrei,
Stai numai uns cu ulei.
Învăţător nu e bine,
Că-ţi baţi capul cu oricine,
Profesor, iar nu se poate,
Că se pretind rezultate.
Medic nu, că este sclav
Al oricărui om bolnav.
Nici economist nu-mi place,
Că-ntr-una calcule face.
Inginerul, an de an
Prea este legat de plan.
Sportiv, prea te chinuieşti,
Normele să-ndeplineşti.
Însă, o sursă de trai
Oricum, trebuie să ai,
Că nu poţi umbla hoinar
Cu mâinile-n buzunar.
Am găsit, nu am habar
Şi mă fac... pensionar...
Pentru că el nu munceşte,
Însă bani lunar primeşte
Şi de toţi e menajat...
Da, dar a fost angajat...
Patruzeci de anişori,
N-au fost deloc prea uşori.
Atunci... mă las de visat
Şi m-apuc de învăţat,
Că cine nu are carte,
Nu are în viaţă parte.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!