Patria

Patria nu-i suprafaţa
Închisă-ntre frontiere,
Patria este prestanţa
Celor aflaţi la putere.

Patria nu-i Tricolorul
Căruia îi dăm onorul,
Patria este simbolul
Căruia îi dăm obolul.

Patria e vorbă goală
A celor cu multă şcoală
Şi care una vorbesc,
Iar alta înfăptuiesc.

Patria e Mamă Mare
Şi e recunoscătoare
Fiilor săi de folos,
Dar numai... de sus în jos.

Patria, în mod arhaic,
Este orice şef ierarhic,
Investit cu o putere
Şi face rău din plăcere.

Patria e şeful care
Crede că dacă e mare,
Meritul îi aparţine
Şi-n funcţie îl menţine.

Patria e poliţaiul
Ce dirijează alaiul
Unui grangure băţos,
Parc-ar fi-nghiţit un os.

Patria-i anchetatorul
Ce-ţi ia interogatoriul
Şi fără vinovăţiei,
Te bagă la puşcărie.

Patria-i judecătorul
Ce face pe împărţitorul,
Dreptăţii imaginare
Şi-o dă... Celui ce n-o are.

Patria e magistratul
Ce umblă cu necuratul
Şi aplică ca toţi blegii
Litera... spiritul legii.

Patria e deputatul
Care face pe-ngâmfatul
Şi crede că e ales,
Pentru al său interes.

Patria-s parlamentarii,
Ce dau legi şi ordonanţe
Şi făcând pe proletarii,
Ne atacă la finanţe.

Patria e comandantul
Care a primit mandatul,
De subalterni să dispună,
La distincţii să-i propună.

Patria e gardianul
Care face pe tiranul,
Mai rău decât comandantul
Şi bruschează condamnatul.

Patria e controlorul
Care prinde călătorul,
Pe care nu-l amendează,
Însă în schimb... îl tapează.

Patria e controlorul
Ce nu vede vânzătorul
Tolerat cu-ngăduinţă
Să vândă cu preferinţă.

Patria e parvenitul
Ce face pe-nţepenitul
Într-un post nemeritat,
Privind pe toţi arogant.

Patria e orişicare
A ajuns mare şi tare,
Fără griji, fără nevoi,
Dar munceşte pentru noi.

Patria e teritoriul
Mărginit între hotare,
Trasat de-nvingătorul
Sau dreptul celui mai tare.

Patria e vorbă sfântă,
Se proslăveşte şi cântă,
De către cei mulţumiţi,
Nu şi de... DEZMOŞTENIŢI.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!