Zbucium
A fost mai ieri sau nu știu când
Așa de minunată firea
Atâtea nopți și zile-n rând
În desfătare sau plângând
Tu m-ai făcut să gust iubirea.
În ploaia razelor de soare
În taina palidei lumine
În rariștea ocrotitoare
De veșnică sărbătoare
Sufletele ne-au fost pline.
Murmura apa-ntre maluri
Fremăta frunza pe ramuri
Fredonând cu noi același cânt.
Le ducea vântul agale
Le-ntorcea ecou-n vale
Repetând cuvânt după cuvânt.
Robită dorurilor tale
Și propriilor mele doruri
În cuibușorul de petale
Și în al vieții noastre cale
Noi presărat-am adevăruri.
Acum zadarnic dragostea
În geamuri și-n ușă bate
Și să zbucnesc-afar-ar vrea
Căci triste de durerea mea
Închise sunt și rămân toate.
Tot ce-a fost frumos odată
Joc și dragoste curată
Vina noastră nu le-a tulburat.
Iar de viața-mi va apune
Corzi din suflet au să sune
Niciodată nu te-am supărat.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data decesului pentru Gheorghe Ionescu. [Caut pe Google] [Adaug data decesului]
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre dor
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.